Semizei…

    Acel moment în care te-ai săturat de privirile celor care,  inconştienţi de faptul că sunt suflete,  îndrăznesc să se holbeze la sufletul tău întocmai ca la tarabele de la piaţă.  

    Să îţi cântărească intenţiile,  gesturile verbale, mimica duhului,  cum ar cântări în ochii lor greutatea şi calitatea roşiilor importate de la exact locul de unde nu ar trebui aduse… 

    Să te examineze din cap până în picioare cu ochii psihiatrului nemulţumit de intervenţia Divină asupra  punerii cu precizie napoleonică a diagnosticilor sale infailibile de medic cutezător şi sfidător al ştiinţei de astăzi… 

     Să îţi scurteze din clipele frumoase ale vieţii cu expunerea categorică şi iremediabilă, fix pe retina ta,  a acelui zâmbet tâmp şi nonşalant,  care nu se sfieşte să-şi mărturisească în public provenienţa de origine atotştiutoare, gen:” Ţi-am zis eu… „…

     Oare ce cred aceşti oameni în sinea lor?  Că sunt îţi sunt superiori ţie prin ce? Or fi mâncând pe alte căi decât o faci şi tu in mod normal?  S-or fi dus să îşi facă nevoile în vreo toaletă pavată cu semipreţioase şi cu numele lor pe ele? S-or fi trezit în dimineaţa vreunei zile mai nostalgice,  având puteri paranormale,  gen:” Nu va mai fi nici un război pe suprafața pământului”sau” Nu voi mai muri niciodată „?

        Şi atunci când eşti aşa de superior rasei umane,  privind cu dispreţ din Edenul tău indestructibil la unul ca mine,  bineînţeles că îţi permiţi să îmi scanezi sentimentele,  intenţiile,  gândurile,  emotivitatea cuvintelor şi acţiunilor mele,  întocmai ca şi cum ai cântări merele la tarabă,  nu-i aşa?  Doar tu nu eşti un suflet ca şi mine… Eşti şi mai şi. 

        Doar că nu ştiu eu să te definesc… 
       Mult timp m-am gândit pe cine las să intre în universul meu de gânduri şi pe cine nu. Acum mă gândesc cum să reacţionez atunci când,  trebuind să dau dovadă de bun simţ şi omenie,  să ştiu cum să spun acel cuvânt delicat – Pe aici nu e voie să intraţi – omului care , forţându-și norocul,  va îndrăzni să intre neinvitat pe uşa universului meu de gânduri scrise. 

         Mi s-a spus că sunt dur.  Şi ce-i cu aceasta? Am luat la cunoştinţă cu răceala caracteristică aisbergului mulţumit de eterna lui convieţuire cu razele calde ale soarelui. 

        Nu mă ating vorbele,  însă mă jignesc intenţiile. Când spun că vreau oameni buni pe lângă mine,  rog a se citi ” oameni care au ceva în comun cu natura umană şi cu mine”.

         Mulţumesc. O zi bună şi ţie celui care m-ai citit şi m-ai înjurat,  şi tie celui care te-ai amuzat copios,  văzând libertinajul expresiilor personalităţii mele! 
                               O. C.      

       

     

Anunțuri

5 comentarii la “Semizei…

  1. ane spune:

    Suntem egali asa cum spui tu,dar gândim diferit siavem opinii diferite.Prin asta se deosebesc oamenii intre ei. Panait.Istrati spunea ca: „Inteligenţa dărâmă barierele dintre oameni.” O fi asa?

    Apreciat de 1 persoană

  2. Poteci de dor spune:

    Avem nevoie şi de astfel de oameni. Altfel am uita să-i apreciem pe ceilalţi…
    Zi frumoasă!

    Apreciat de 1 persoană

    • Poate…
      Însă fiecare om se chinuie să scoată la suprafaţă ce e bun din el, nu neapărat înfruntând răul din alţii, ci luptându-se cu răul din el. Pentru asta ai nevoie de dragoste din partea altora, iar nu neapărat să vezi cum ţi se fac răutăţi gratuit.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s