Fericirea? 

Fericirea? 
  Nu știa cum să își mai răspundă la întrebările lui, atât de zilnice, de temporare și parcă mereu altele. Frământările sufletești luau locul întrebărilor din sufletul său cu fiecare zi ce trecea, cu din ce in ce mai mult asalt.
    Se uita mirat la gura omului care îndrăznea să afirme în fața lui că și-a găsit fericirea. Ce e fericirea? O stare de moment sau una de veșnicie? Momentul în care îl simți pe Dumnezeu aproape sau momentul în care oamenii te iubesc fără falsitate? Clipa în care vrei să fii singur de dragul de a nu pierde farmecul ei, sau clipa în care înconjurat de mulțimea beată de mustul personalității tale vrei să o auzi cum te aplaudă, recunoscându-ți meritele?
      Sau mai degrabă, fericirea este acea beatitudine de stare când afli pe holurile maternității că viața ta a căpătat subit sensul unei noi existențe, dăruindu-ți un copil?
      O fi oare ceasul în care, după atâtea chinuri înfiorătoare, ți se dă voie să îți vezi bebelușul și să îl strângi la piept?
      Oare nu e mai bine zis că fericirea constă în starea aceea de bucurie pe care o provoci celorlalți necondiționat?
     Sau momentul în care, umil și fără absolut nici o părere de sine, îți pleci în fața Icoanei la ceas de mare taină a nopții, acei genunchi juliți și înfrigurați ai inimii tale de muritor ?
      Mulți dintre noi ar spune – și chiar ar băga mâna în foc pentru această afirmație- că fericirea este acea stare în care te simți împăcat în sinele tău cu toate, că ești curat față de toți și, că nu ai absolut nici o datorie , atât morală, cât și fizică.
      Fericirea, totuși, are multe chipuri. Pentru fiecare dintre noi înseamnă altceva și poartă alt chip decât îl are în viața altcuiva.
    Culmea este că, pentru unii oameni , fericirea tinde să li se arate sub toate aspectele descrise mai sus, având mereu cu totul alt chip decât atunci când li s-a înfățișat anterior.
       Tânărul se hotărâse, cu toată rușinea de care ar fi putut să fie acuzat de către cei din jurul lui adoptând această atitudine, să mai uite de întrebările vieții și de frământările lor. Ce tot atâtea gânduri și gânduri ?!
      
                                     O. C

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s