Scrisori către tata

A fost deosebit de important pentru mine să conștientizez, la momentul oportun, că eu sunt copilul tău, că port în mine toată ființa sângelui tău, că duc cu mine binecuvântarea neamului meu, că nu am fost și nu voi fi niciodată singur.
Știi de ce? Pentru că acum, când universul în disperarea sa de a-mi șterge amintirea ta, faptul că sunt copilul tău, a rămas pentru mine binecuvântare, mângâiere, țel, exemplu și atitudine.
M-am născut ca o binecuvântare mare ca să pot rămâne o binecuvântare eternă tuturor celor care te-au cunoscut prin intermediul meu.
Tu nu știi și nu-ți imaginezi ce înviere s-a petrecut în mine când am rămas să dau ochii cu durerea absenței tale.
S-au născut în mine paradoxuri. Ești dincolo, dar viețuiești în inima mea. Nu ești lângă mine, dar fiecare pas îl fac în umbra ta. Nu mai țin minte bine chipul tău, dar dacă vreau să mi-l reamintesc, mă duc repede și mă privesc în oglindă. Mă surprind deseori spunând cuvintele tale, deși, dacă aș vrea să le scriu, cu greu mi-aș aduce aminte deoarece a trecut ceva timp de când ai adormit.
Acum știu. Nimeni nu moare. Doar adoarme sub vraja eternității. Toți trăim, unul prin altul, toți prin unul și unul prin toți, și fiecare la timpul lui descoperă umanității pe aceia pe care îi poartă în inima sa.
Tu știi că prin inima mea, eu ți-am sădit înviere, dragă tată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s